Traditii si obiceiuri

Alegerea nasilor


La crestini, nasii sunt un fel de parinti spirituali, un fel de indrumatori.
La cununia religioasa ei tin aprinse lumanari, gest prin care, simbolic, lumineaza calea tinerilor miri.In trecut nasii aveau o mare importanta in viata unei familii. Rolul lor s-a mai estompat acum, schimbandu-se si criteriile pe baza carora acestia sunt alesi. In trecut, nasi puteau fi numai cei casatoriti, care aveau o viata de cuplu normala si care erau cunoscuti ca fiind oameni respectabili si credinciosi.Pentru cununia civila de azi nu conteaza prea mult daca nasii sunt sau nu casatoriti. Unii preoti refuza insa sa oficieze cununia religioasa acolo unde nasii nu sunt cununati.

Nunta in luna MAI


Potrivit spuselor doamnei Istfanoni, profesor doctor etnolog de la Muzeul Satului, superstitia de a nu face nunta in luna mai dateaza din secolelele XVI – XVII, aparand in Europa Centrala, mai exact in lumea franceza catolica. Se spunea atunci ca in luna mai, Mama Dracului s-a casatorit cu Dracul, realizand astfel un incest. Se mai spune ca luna mai este luna extremelor – o nunta facuta in aceasta perioada poate fi si de foarte bun augur dar si de foarte rau augur. Superstitia nu a depasit niciodata granitele Europei de Est, iar francezii nu mai respecta aceasta traditie.

In ultimii ani, ca urmare a dezinformarii asupra acestei superstitii, la noi nuntile au inceput sa fie mai rare in aceasta perioada. In Romania, in zona de munte exista superstitia ielelor. Se spune ca spiritul lor umbla nebun cinci saptamani dupa Paste, iar in perioada aceasta este de ocolit orice act intemeietor. Pe de alta parte, este foarte important ca pe 21 mai se sarbatoresc Sfintii Constantin si Elena; in jurul acestei sarbatori este foarte potrivita o casatorie, sfintii fiind ctitori de familie. Oricum, in orice perioada a anului, cuplul de tineri casatoriti e protejat de spirite negative prin cununia religioasa oficiata de preoti in Biserica.

Buchetul

Traditia de a purta buchet de flori dateaza din timpuri stravechi, cand se credea ca mirosul florilor va alunga spiritele rele, ghinionul si imbolnavirile. Usturoiul era popular din acelasi motiv.

In perioada Imperiului Roman, aceasta traditie s-a extins. Atat mirele, cat si mireasa aveau cate un buchet semnificand viata noua si fertilitatea.
Buchetul simbolizeaza in particular femeia in devenire.
In perioada victoriana florile au capatat o semnificatie in plus, prin care cei doi isi transmiteau mesaje unul altuia folosind diferite flori, fiecare floare purtand un mesaj.

Voalul miresei


Originea acestei traditii nu este sigura, dar acest accesoriu insoteste rochia de mireasa de cateva secole.O explicatie dateaza din vechile timpuri, de pe vremea cand mirele arunca o patura pe capul alesei sale, ceea ce insemna ca acea fata ii apartine. Era un semn de cucerire a viitoarei mirese.O alta explicatie dateaza din timpul in care erau la moda nuntile „aranjate”. Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie, pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.De asemenea se spune ca rolul voalului este de a proteja mireasa de spiritele rele ce pluteau in jurul ei in timpul ceremoniei.

Verigheta


Dar de ce tocmai inelul a devenit simbolul dragostei si eternei iubiri? –„Cercul, simbolizand infinitul, vrea sa sugereze ca dragostea si atractia dintre cei doi are o finalilate, ba mai mult, odata impreuna, iubirea lor nu se va termina niciodata” incerca un posibil raspuns scriitorul englez Charles Swinburne.

Momentul in care proaspatul sot ii pune sotiei inelul pe deget este nu numai o clipa solemna, ci, pentru unii, si un moment incarcat de semnificatii superstitioase.
Daca verigheta se impiedica in prima articulatie a degetului inseamna ca femeia va fi stapana casei. Numai daca inelul se trage usor pana la baza degetului, barbatul va fi adevaratul stapan al casei. Acesta este motivul pentru care unele mirese indoaie intentionat degetul.Verighetele pot fi simple sau cu model, gravate sau nu. Daca la romani pe verighete se gravau proverbe, declaratii de dragoste sau chiar amenintari, astazi pe inelele tinerilor mai apar doar monogramele lor si data casatoriei.

Al patrulea deget


Verigheta este traditional purtata pe al patrulea deget de la mana stanga (degetul inelar).
Nu se poate da o explicatie precisa pentru originea acestei traditii, dar exista doua variante plauzibile.

Prima dateaza din secolul XVII, cand la o ceremonie ortodoxa preotul a ajuns la al patrulea deget dupa ce le-a numarat pe cele trei dinainte ca fiind – in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.

A doua ne duce pe taramurile Egiptului, unde se credea ca prin acest deget trece vena Amoris, care este vena iubirii si duce direct la inima.

usa_mare

Mirele trebuie sa treaca pragul cu mireasa in brate, atunci cand intra pentru prima data in casa lor ca sot si sotie. Se pare ca exista doua explicatii privind aceasta traditie.

Prima ar fi aceea de a proteja mireasa de spiritele rele ce asteapta ascunse sub prag, iar a doua dateaza din perioada romana; pe atunci se credea ca daca mireasa trece singura pentru prima data peste prag in noua casa va aduce ghinion in viata de cuplu. Asa ca trecerea miresei peste prag va preveni aceasta intamplare.

 

 

 

Sursa: www.nunti.ro